Marjele de negociere la tranzacțiile cu apartamente diferă de la caz la caz, însă acestea sunt foarte apropiate în orașele mari ale României.
La începutul anului 2018, în discuțiile vânzătorilor cu potențialii beneficiari nu s-au remarcat schimbări majore în privința prețului, mai precis creșterea sau minimalizarea acestuia. Conform unui raport recent al pieței diferența între prețul final (de vânzare) și cel inițial se menține sub 4% în centrele regionale ale țării. În ciuda faptului că au existat fluctuații normale în anii trecuți, de la o perioadă la alta. Stabilitatea relativă a prețului indică un echilibru menținut în raporturile dintre vânzători și cumpărători chiar dacă a existat o cerere puternică în acest segment al pieței.
Vânzătorii ieșeni nu sunt dispuși să lase la preț
În comparație cu începutul lui 2017, în primul trimestru al anului 2018 marja medie de negociere în cazul apartamentelor s-a redus în trei din cele șase centre regionale analizate, însă aceasta a crescut în alte două, iar într-un singur caz aceasta s-a menținut constantă. Cu privință la apartamentele din Capitală, indicatorul anterior menționat s-a menținut la același nivel ca cel din urmă cu un an (la 3,5%), majorări fiind înregistrate în Constanța (de la 2,9% la 3,4%) și în Timișoara (de la 1,9% la 2,6%)
Cei care sunt dispuși să lase la preț sunt vânzătorii brașoveni cu un procent de 2,7% (față de 3,6% în urmă cu un an), în timp ce vânzătorii din Cluj-Napoca au redus prețul cu 3,3% (față de 3,7% în urmă cu un an). Situația din Iași reprezintă un punct de interes, aici întâlnim cea mai redusă marjă de negociere, mai precis 1,5% (în micșorare de la 2,1%). Dat fiind faptul că apartamentele din Iași prezintă cel mai scăzut preț din toate centrele regionale, situația dificilă a negocierii este explicabilă.
O perioadă mai lungă de vânzare
Marja de negociere poate fi studiată pe baza a doi factori importanți pentru evoluția pieței, anume perioada de vânzare și volumul de tranzacții. Între aceste două elemente a existat întotdeauna o așa-numită ”tensiune”. Așadar, primul reprezintă creșterea cererii pentru imobile, cel de-al doilea indică o tendință a cumpărătorilor individuali de a fi mai ”destinși” în luarea unei astfel de decizii. În acest fel se explică de ce combinația celor doi factori (în concordanță cu oferta) marjele de negociere rămân la un nivel constant.
În perioada ianuarie-martie 2018, s-a înregistrat o majorare ușoară în ceea ce privește timpul util pentru vânzarea unui apartament, față de trimestrul trecut. (de la 81 la 87 de zile). Tendința este explicabilă prin periodicitatea pieței rezidențiale: în primul trimestru imobilele petrec cel mai mult timp pe piață (așa cum o arată studiile din ultimii 3 ani). În comparație cu T1 2017, atunci când durata de tranzacție a unui apartament era de 105 zile, în 2018 acest timp a scăzut.
Pe segmentul vilelor și caselor, perioada de vânzare a crescut de la 198 zile (T1 2017) la 229 de zile (T1 2018). Acesta este cel mai înalt nivel atins în ultimii patru ani, conform unui studiu al pieței.
Marja de negociere este influențată de cerere
În primul trimestru al anului 2018 au fost tranzacționate 148.951 de imobile la nivel național, potrivit Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI), fapt ce este echivalent cu o creștere de 13% față de primul trimestru al anului 2017 în care s-au consemnat 129.357 de imobile tranzacționate. În toate centrele regionale s-a raportat o ascendență față de anul trecut.
În primele trei luni ale anului, în Capitală s-au vândut 19.333 de proprietăți, înregistrând o creștere de 30% fată de anul trecut când au fost tranzacționate 14.896 de imobile. În județul Ilfov s-a înregistrat o creștere de 69% de la 5.814 la 9.829 de tranzacții, aceasta fiind cea mai importantă creștere. Alte creșteri importante au fost înregistrate în Brașov (+36%), Timiș (+29%). În Cluj, această creștere a fost temperată, cu +9%.
